Viitorul meu trecut se apropie.
by Iania.
Totul se transformă într-o palidă amintire a amintirii. Fără sens, dar adevărat. Niciodată nu ne mai amintim aşa cum ne aminteam prima, a doua sau chiar a treia oară. Credeam că putem păstra pe cineva în inima noastră veşnic, dar eu am observat că nu-i aşa… Nu-i putem avea aşa cum erau ei. Sufletul nostru îl schimbă pe al lor, ei devin ceea ce ne-am dorit noi mereu şi nu ceea ce erau în realitate. Şi ca şi cum minciunile ce ni le spun toţi cei din jurul nostru nu ar fi de ajuns, acum mai adăugăm o minciună amară în lungul şir al celor existente. Ai putea spune că sunt rigidă şi rece precum o piatră, dar să fiu sinceră, aş prefera să plătesc preţul acestei catalogări numai să păstrez ceea ce iubesc, intact, într-o inimă de piatră.
We don’t see things as they are, we see them as we are. – Anais Nin


ce…” adecvat” e citatul de la sfarsit. da, suntem o imagine f subiectiva pe retina celorlalti. dar nu e inevitabil?