And you come around to restore my soul.
by Iania.
Totul se bazează pe reciprocitate, nu?
De ce?
Eu te pot ierta. Tu mă poţi uita. Eu mă pot întoarce în mormântul meu, iar tu îmi poţi păstra sufletul într-un borcan pentru a-l vinde unui negustor ce te va face bogat. Şi te pot ierta şi pentru asta. Dar să nu-ţi fie frică. Nu mi-ai făcut nimic rău. Ci doar ai îndepărtat cauza tuturor greşelilor mele. Tu doar m-ai făcut mai puternică. Şi să nu te sperii dacă corpul meu nu va şti cum să reacţioneze acestei lipse. Va trece. Totul trece.. Şi moartea trece. Nu putem muri continuu.
Dar tu ştii mereu ce faci. Eşti demon. Ei nu fac niciodată ceva de care nu sunt conştienţi. Şi ştiu că îţi este indiferentă uşurinţa cu care eu mă las în voia ta, uşurinţa cu care cred în tine. Îmi spui mereu că sunt naivă, dar eu am nevoie de ceea ce tu faci fără prea mare efort. Am trăit o viaţă întreagă cu un suflet atârnat de corp şi am realizat că el era singurul care-mi provoca dureri insuportabile. De ce aş mai avea nevoie de partea aceea din mine care-mi face numai rău? Dar acum nu mai am prea mult timp şi aş vrea..
Ştiu că-mi poţi îndeplini o ultimă dorinţă. Ia-mi corpul şi aruncă-l într-un alt timp. Dumnezeu te-ar putea ierta pentru că te-ai transformat într-un diavol ce îndeplineşte dorinţe interzise sau care, cel puţin, nu sunt pentru cei care au renunţat de multă vreme la sufletul lor. Ai făcut asta pentru mine, iar eu.. am să-mi vând speranţa lui Dumnezeu pentru a te salva pe tine. Ştiu că-ţi doreşti ceea ce eu am aruncat. Ironic, nu? Tu ţi-ai dorit un suflet numai al tău pe care să-l aşezi cu grijă în aşternutul cald al unui trup, iar eu am râvnit la ce era mai simplu de îndurat: un corp sterp. Ne-am dorit ce nu aveam.
oare e doar mintea mea pervertita de eleva de a 12-a, sau prima parte a postului semana cu meditatiile filosofice din “Iona” ?
“Şi moartea trece. Nu putem muri continuu…” sufletul, inima noatra? pai se cam reface, poate din nefericire, ca se arunca in aceleasi gropi pline cu sentimente si sperante… sau poate e bine, e bine ca tot inviem, cineva sigur o sa traiasca candva viata lunga cu noi ;)
Este foarte posibil să semene, însă atunci când am scris textul nu m-am gândit la Iona.
Noi suntem foarte firavi, dar în ciuda acestui aspect alegem mereu să suferim cu sau fără voia noastră. De multe ori mi s-a întâmplat să fac aceleaşi greşeli doar pentru că mă simţeam bine înainte.
De ce ai vrea să trăieşti cu cineva o viaţă lungă? Nu ţi-e teamă că te-ai putea plictisi?
nu, nu mi-e frica. ma gandesc uneori la asta, sigur ca am putin teama. dar am obs ca prietenii cu care stau mult, ii descopar mereu. ca dupa ani buni, mai au inca surprize pentru mine. de ce n-ar fi asa si cu “el”?
Prima dată a fost un “el”. Credeam că lumea mea, şi nu numai, începea şi se termina la el. Pentru o perioadă aşa a fost când am conştientizat că totul luase sfârşit. A urmat un alt “el” care vindecase toate rănile, sau cel puţin eu nu le mai simţeam. Mereu o să existe un “el” care să distrugă şi unul care să refacă. E un circuit nenorocit al vieţii. Şi cel mai probabil cred că m-am plictisit.
Deocamdată mi-e mai bine singură. Ţie cum ţi-e mai bine?
cred ca totul sta in ordinea lucrurilor. acum mi-e f bine singura, desi uneori tanjesc dupa sentimentul acela de fluturi in stomac, uneori il am, uneori imi trece, uneori mi se pare… dar asta e acum, cand inca nu stiu de mine, si mi-s imprastiata si nu-mi pot aduna mintile [si nici inima for that matter]. cand o sa ma cunosc mai bine voi cauta pe cineva caruia “sa ma revelez”, si invers. si apoi, pentru mine sunt lucruri mai importante decat “el”, n-o sa fie niciodata o persoana care sa fie chiar totul pentru mine, caruia universul meu sa i se modeleze; nu, o sa se incadreze *el* aici. Eu cred ca o sa fie bine. Deocamdata intr-adevar ma cam stresez pentru niste “pusti” care sa fim serioase, nu merita sa-mi strice pofta de viata :-j sper ca spunand acestea nu par superficiala sau indiferenta :)
Nu mi se pare că eşti superficială. Chiar deloc! În momentul de faţă ceea ce mă defineşte cel mai bine este: “she realizes that she will never reciprocate the level of emotional involvement that he offers because her life and career will always come first. ” Alţii m-au învăţat că cel mai bine este să fii egoist în viaţa asta. Întâi binele personal, apoi bunăstarea celorlalţi. Poate pentru unii par ipocrită, dar mai bine aşa decât nefericită.